Am ajuns în Billund noaptea trecută, obosiți după un drum lung, dar entuziasmați și nerăbdători să descoperim o nouă țară, o nouă cultură, începând chiar de a doua zi. După un scurt update de care va fi programul pentru următoarea zi, fiecare ne-am retras în casele noastre, căci cazarea noastră constă în câteva mici case într-un cartier exclusiv turistic, ceva ce nu am mai întâlnit până acum în călătoriile noastre.
Ziua de azi am petrecut-o în Billund, explorând orașul. Am început cu biblioteca, un spațiu foarte frumos amenajat și bine organizat, având cărțile grupate atât pe categorii de vârstă, cât și de gen literar. A doua oprire a fost Lego House, unde am avut ocazia să gustăm puțin din pasiunea danezilor pentru iubitele seturi. Cu toate acestea, în Billund, unul din lucrurile care ne-au surprins cel mai plăcut a fost infrastructura pentru biciclete și tineri. Plimbându-ne prin oraș, am observat nu doar pistele de biciclete încăpătoare și separate de drum, dar și trasee pentru copii pictate pe asfalt, locuri de joacă, spații verzi și chiar indicatoare simpatice de tipul „Play on the grass”, toate ce ne-au purtat cu gândul la conceptul de Hygge atât de îndrăgit în Danemarca.
Ziua s-a continuat după ce ne-am împărțit pe două grupuri în funcție de ceea ce voiam să explorăm în continuare. Ideea care s-a dovedit a fi cea mai bună a fost excursia la Wow Park Billund, un parc tematic în mijlocul unui spațiu verde de pădure, amenajat în cel mai spectaculos mod pe care l-am văzut vreodată. Totul era supradimensionat: leagănelele, topoganele, tirolianele și restul. Testând și noi spațiile de joacă, lucrul care ne-a surprins cel mai mult a fost faptul că în locurile unde spațiul este limitat și poate unde într-un parc de la noi din țară am fi avut un supraveghetor, acolo nu era nimeni.
Mai târziu, am avut o discuție cu niște persoane ce lucrează acolo și care au fost drăguțe să ne răspundă la câteva întrebări. Astfel, am aflat că acest parc a pornit de la ideea a doi frați care și-au dorit să le ofere locuitorilor și turiștilor ceva diferit de tematică lego ce predomină în restul orașului. Ei și-au dorit un spațiu mai intim, potrivit pentru interacțiuni cu însemnătate, în mijlocul naturii. Mai mult decât atât, am aflat că motivul pentru care în parc nu am văzut supraveghetorii cu care poate suntem atât de obișnuiți în alte locuri, este pentru că cei ce lucrează aici au foarte mare încredere în copii și părinții lor. Ei au ajuns să nu se mai aștepte la accidente din neatenție sau răutate din partea copiilor și au încredere în părinți că îi supraveghează mereu, lucru care s-a dovedit a funcționa foarte bine pentru ei. Singura perioadă din an în care un supraveghetor este prezent pe domeniul parcului este pe timpul verii, când este cel mai aglomerat și chiar și atunci este vorba despre o singură persoană care veghează asupra terenului dintr-un turn central.
Pe scurt, explorând acest spațiu, am rămas fascinați de efortul depus în a crea un mediu ce respectă natura din jur, folosind inclusiv materialele aflate la îndemână, precum lemnul folosit pentru a construi mare parte din mobilierul ce se află acum acolo. Ne-a surprins și bucurat să vedem nivelul de încredere și independență pe care adulții îl acordă copiilor, echilibrând în același timp asta cu siguranța pe care am resimțit-o și noi acolo pe toată durata vizitei.
Următoarea activitate importantă a zilei a fost întâlnirea cu Jannie, ce face parte dintr-un club de bicicliști de aici, din Billund. Am avut ocazia să ne întâlnim cu ea imediat după unul dintre antrenamentele pe care le face cu copiii. Noi ne pregătisem încă de dimineață întrebările și curiozitățile, iar Jannie a fost bucuroasă să ne răspundă la toate și chiar să ne dea informații în plus față de ceea ce cerusem. Spre exemplu, în Danemarca, biciclitul este ceva practicat dintr-o varietate de motive: hobby, necesitate de transport, recreere sau sport. Prin urmare, există aplicații special concepute pentru a creea trasee ideale pentru doritori. Aceștia pot introduce detalii variind de la locație până la tipul de bicicletă pe care intenționează să-l folosească, asigurând că toate condițiile vor fi optime. Am mai aflat multe și despre felul în care astfel de cluburi colaborează cu școli pentru a se asigura că toți copiii știu toate regulile despre mersul pe bicicletă. Începând de la grădiniță, aceștia fac cursuri despre regulile de circulație, iar pe măsură ce avansează în vârstă ajung tot mai aproape de punctul final al acestor cursuri: un examen de mers pe bicicletă asistat de ofițeri de poliție și care mai apoi îi poate garanta copilului un „permis” de mers pe bicicletă.
Am fost foarte bucuroși să putem avea pe cineva atât de pasionat să ne vorbească despre o parte a proiectului nostru care a rămas un punct de interes încă de la prima ediție.
Ziua am încheiat-o cu o cină în casă și niște ultime clarificări legate de ziua de mâine, când deja ne vom îndrepta spre următoarea noastră destinație: Copenhaga.