Ne-am început ziua cu câteva ore de explorare a orașului Copenhaga, bucurându-ne de atmosfera locului, pentru ca mai apoi să pornim în drum spre Helsingør, unde am mers să vizităm International People’s College. Aceasta este o școală cu un concept foarte rar întâlnit în lume: este o școală pentru adulți, ceea ce înseamnă că singurele criterii de admitere sunt vârsta de minim 17 ani și un nivel minim de limba engleză, din moment ce este o școală internațională, dar modul de funcționare și activitățile desfășurate acolo nu seamănă cu ce ai întâlni într-o școală obișnuită.
Înainte să începem turul școlii, am participat, alături de toți cei înscriși aici, la adunarea lor zilnică de comunitate. Astfel, am avut ocazia să luăm parte la unul dintre felurile în care această comunitate se bucură de momente zilnice de bucurie împreună: prin cântat. A fost un început frumos de vizită, continuat apoi cu turul școlii. Există o curte foarte mare, cu un lac, mult spațiu verde și poteci bătătorite printre copaci, precum și un spațiu cu o mică grădină și cotețuri de găini construite chiar de studenți. Foarte multe dintre camere sunt destinate și gândite în așa fel încât să faciliteze statul împreună și timpul petrecut în compania altora. Diversitatea activităților ce puteau fi desfășurate ne-a uluit pe toți: aveau mai multe camere de muzică, un studio de arte, sală de sport, o mare sală de mese și bucătărie unde sunt invitați să ajute ori de câte ori vor să gătească ei înșiși poate mâncăruri din țările lor natale, activitate foarte populară.
A fost foarte interesant pentru noi să observăm spațiul, dar am simțit cu adevărat că învățarea are loc și că fascinația se înfiripă în mințile noastre în momentele în care ascultam cuvintele „ghidului” nostru despre felul în care funcționează de fapt această școală. Acesta este un loc deschis oricăror adulți, dar este în special un loc unde cei care termină liceul vin pentru a încerca să descopere ceva nou despre ei sau să-și dea seama de ceea ce vor să facă mai departe în viață, lucru pe care acest loc încearcă să-l faciliteze pe parcursul a șase luni.
Pe lângă asta, misiunea lor mai mare este aceea de a inspira oamenii care vin acolo să devină cetățeni democratici și să-și însușească anumite valori: empatie, pace, sustenabilitate, egalitate. Ei pun foarte mult accent pe aceste lucruri și sunt și principalele moduri prin care își structurează orele. Studenții care vin aici trebuie să aibă un minim de două cursuri pe zi, dar acestea nu sunt precum cursurile de la o școală obișnuită, foarte puțin din ele reprezintă materie de programă, aceasta fiind structurată astfel încât să cuprindă doar strictul necesar pe care este necesar să ți-l amintești în cazul în care îți dorești să urmezi mai apoi o facultate. Orele se desfășoară în special sub formă de discuții, foarte rar sunt folosite ca materiale de lucru cărțile și caietele, dezbaterile și discuțiile sunt principala unealtă folosită aici. Acest lucru le permite studenților să se apropie mai mult unii de alții, să înțeleagă și să accepte mult mai ușor anumite diferențe culturale sau de alt fel, lucru care contribuie enorm de mult la atmosfera caldă ce învăluie această școală.
La finalul prezentării, am avut o sesiune scurtă de întrebări și împărtășiri, iar dintre acestea a reieșit cât de impresionați am fost de cele văzute, căci după această vizită nu numai că am adunat o mulțime de informații noi, ci unii dintre noi au început să ia în considerare posibilitatea de a veni chiar și să studieze aici după terminarea liceului.
Cea de-a doua mare activitate pe care am desfășurat-o astăzi a fost întâlnirea de la Biblioteca Publică din Copenhaga. Aici l-am întâlnit pe Cristian, profesor de matematică danez. Discuția cu el a fost una captivantă, deoarece am simțit că atingem multe subiecte diverse, care totuși sunt profund interconectate. Am pus întrebări despre sistemul educațional în Danemarca și despre cum este să fii profesor aici. Am aflat cât de mult această profesie este influențată de cultura de aici, căci în Danemarca copiilor le este acordată foarte multă libertate de exprimare și alegere. Profesorul de la clasă nu este numai cel care îți predă o anumită materie, este mai ales persoana care trebuie să se adapteze nevoilor de învățare ale clasei și care trebuie să faciliteze acele activități care funcționează cel mai bine pentru acei elevi. Cristian ne-a spus că de multe ori poate avea un plan de lecție pregătit, dar asta nu înseamnă că neapărat asta va ajunge să facă împreună cu o clasă în ziua respectivă, deoarece vocile copiilor trebuie mereu ascultate și ei sunt de fapt cei care decid cum vor să se desfășoare orele lor. Mai mult de atât, un lucru extrem de diferit față de orice am întâlnit până acum, este că rolul de profesor în Danemarca implică de asemenea și rolul unui psiholog al copiilor. Profesorii și copiii sunt foarte apropiați aici și formează legături puternice, astfel încât este de datoria profesorului, chiar și conform descrierii de job, să fie acolo pentru copil când acesta vine cu o problemă, personală sau legată de școală, către el. În pregătire pentru acest lucru, înainte ca cineva să intre în învățământ trebuie să treacă printr-o școală de trei ani unde învață cum să fie profesor în Danemarca. Acest lucru implică cursuri de psihologie, de facilitare a activităților de grup și altele asemănătoare, focusul fiind pe partea aceasta, nu neapărat pe materia pe care profesorul va urma să o predea.
Scopul școlii aici nu este de a îți umple caietele de informații dintre care pe unele le vei reține fără să le și înțelegi, ci este de a te face capabil să gândești și să găsești singur motivația de a învăța. În cuvintele lui Cristian, rolul școlii în Danemarca este de „a te învăța cum să înveți”.
În spiritul acestui lucru, în școlile din Danemarca nu există note până ajungi în clasa a VIII-a, iar din experiența lui Cristian, asta îi ajută pe elevi să fie motivați, indiferent dacă urmează să primească notă sau nu pe o temă. Până când ajung în acest punct, elevii sunt evaluați doar pe cât de bine se integrează în comunitate, cît de bine comunică, cât de bine se adaptează la noi situații sau oameni. Chiar și în rândul părinților, deși știm că în România majoritatea părinților vor să știe numai de notele copilului lor, aici în Danemarca, părinții vor să știe mai ales cum se descurcă copilul lor din punct de vedere social și cât de bine se simte din punct de vedere emoțional. De asemenea, această dorință de a-i motiva pe elevi să-și găsească motivația de a învăța, se continuă până și la sistemul universitar, unde în fiecare an, un anumit procentaj de elevi sunt selectați pe baza unor interviuri și eseuri despre ei și despre motivația lor, pentru motivul pentru care se află acolo, deși notele lor nu au fost precum ale celor care au intrat primii.
Ascultând toate acestea, cu toții am rămas fascinați și profund surprinși de ceea ce auzim. Totul suna atât de diferit de ceea ce cunoaștem noi, încât nu am putut să ne abținem din a întreba „Cum?”. Ei bine, Cristian a putut să ne răspundă și la asta: este vorba despre încrederea pe care oamenii o au în sistem și în oamenii care le conduc țara. Oamenii nu se tem de posibilitatea de a rămâne fără job, deoarece guvernul se asigură că nimeni nu este lăsat pe afară, indiferent de lucruri precum dizabilitățile sau handicapurile psihice. Țara are o economie stabilă, o infrastructură a orașelor ce funcționează foarte bine, fiind un loc unde toată lumea își are nevoile de bază împlinite. „Iar când aceste nevoi de bază sunt împlinite, putem avea luxul de a fi buni unii cu alții.
Este îndeajuns să spunem că am plecat de acolo fascinați, puși pe gânduri și cu multe sentimente diferite încercând să-și facă loc și să se exprime cel mai puternic. În seara aceasta, la cercul de comunitate, am reflectat mult la tot ce am văzut azi, încercând să punem în cuvinte cum ne-am simțit și ce a însemnat pentru noi să descoperim aceste lucruri. A fost o discuție emoționantă, dar care în final ne-a adus o stare de bine, întocmai ca ziua de azi, pentru care suntem profund recunoscători.