Ziua de azi a fost una plină de descoperiri, atât în termeni de studierea temelor alese anul acesta, cât și de explorarea unui stil de viață complet diferit de acela cu care suntem obișnuiți acasă, în România.
În primul rând, geografia orașului Stockholm este una deosebită, acesta fiind un oraș ce face parte dintr-un arhipelag impresionant de insule și insulițe ce se apropie de 30.000 la număr. Mai mult de atât, deși ne aflăm în capitala Suediei, azi am avut ocazia să vedem cât de conectat este acest popor cu natura, cât de mult au grijă de ea și o prețuiesc, dar cel mai important: cât de ușor se conectează la acesta chiar dacă locuiesc într-un oraș mare.
Cum am descoperit asta? Ei bine, azi ne-am întâlnit cu Marianne Gothlin, recunoscută pentru munca ei de implementare în educație a principiilor dezvoltate de Dr. Marshall Rosenberg, în calitate de trainer certificat în Non Violent Communication (Comunicare Non Violentă). Pe lângă sumedenia de cursuri și materiale ajutătoare pe care le-a creat, Marianne este de asemenea fondatoarea unei școli care a fost fondată pornind exact de la aceste principii și de la dorința ei de a crea un spațiu în care copiii își doresc cu adevărat să învețe și pot comunica deschis între ei și cu profesorii lor, ducând la formarea unui spațiu armonios, ideal pentru învățare. Ea a fost una dintre marile inspirații de la care a pornit și înființarea școlii noastre, iar în prezent ea continuă să predea cursuri de NVC în toată Europa, fiind un suport valoros și pentru comunitatea noastră.
Azi însă, am avut ocazia să o cunoaștem pe Marianne nu doar ca pe pionierul care este în educație, ci și pe persoana din spate. Ea ne-a invitat la casa ei de vacanță din Stockholm, care de fapt se află într-o zonă împădurită, înconjurată de apă, ferită și extrem de liniștitoare și frumoasă. Ne-a explicat cum mulți dintre cei care trăiesc și lucrează în centrul Stockholmului au o a doua casă la marginea orașului, căci această zonă naturală face parte din capitală și poate fi foarte comod accesată cu ajutorul mijloacelor în comun. Deși ea a numit-o casă de vacanță, mulți aleg să stea acolo mult mai des și să vină acolo oricând au nevoie de o pauză de la viața de oraș, alegând să-și petreacă adesea weekend-urile pe barcă sau în mijlocul pădurii, cum am făcut și noi azi.
În afară de conectarea în natură și prânzul delicios pe care l-am gătit împreună, am avut șansa să-i adresăm întrebări lui Marianne legate de sistemul educațional și de felul în care sunt prioritizate lucrurile în educația din Suedia. Cel mai mult ne-a impresionat grija pentru natură și abilitățile care se dezvoltă în cadrul școlii încă de la o vârstă fragedă, abilități precum tăierea lemnelor, aprinderea sigură a unui foc de tabără în pădure, explicându-ne că în general până la vârsta de nouă ani fiecare copil a avut experiența de a dormi în cort în pădure cu prietenii săi, fără părinți. Ne-a povestit cum această conectare cu natura este atât de înrădăcinată în stilul lor de viață și cum conștientizarea faptului că din ea ne tragem tot ceea ce avem nevoie pentru a trăi duce de fapt la formarea acestei mentalități în care pur și simplu gândul de a distruge aceste spații naturale nu există.
Mai mult, Marianne a pregătit pentru noi o activitate foarte specială: ne-a cerut ajutorul, în calitate de tineri ce încă se descoperă pe sine, cu un proiect la care lucrează, anume crearea unor materiale ajutătoare în practicarea NVC-ului în școli. Scopul viitor al acestora este să reflecte cu cât mai mare acuratețe nevoile celor de vârsta noastră și mai tineri, iar Marianne ne-a cerut feedback cu privire la lista de cuvinte la care s-a gândit ea că ar fi potrivite, încurajându-ne să facem cât mai multe observații, adăugări sau chiar tăieri atunci când simțeam că ceva de acolo nu rezona deloc cu lumea noastră interioară. A fost un moment foarte plăcut, în care cu toții ne-am simțit văzuți și ascultați. Deși ne împrăștiaserăm în acel spațiu pentru a reflecta de unii singuri sau în grupuri mai mici, am simțit că vocea noastră contează și poate într-o zi și alții se vor simți la fel de înțeleși datorită acestor materiale.
O altă parte frumoasă a zilei a fost plimbarea cu barca. La recomandarea cea mai caldă a lui Marianne, am făcut cu toții o plimbare cu barca, pe care ei o folosesc inclusiv ca mijloc de transport uzual și am admirat împrejurimile, continuând să ne minunăm la faptul că noi nu părăsisem capitala Suediei pentru a ajunge acolo.
După plimbarea cu barca, ne-am luat rămas bun de la Marianne, mulțumindu-i pentru experiențele din această zi și ne-am îndreptat spre un locșor găsit de profesoara noastră, perfect pentru reflecția zilnică. Acesta este momentul în care stăm cu toții în cerc și discutăm despre ceea ce am văzut în ziua asta, ce ne-a impresionat, ce am putea face pentru a îmbunătăți experiența grupului, precum și diferite detalii organizatorice și legate de programul pentru ziua de mâine.