Ne-am început ziua destul de devreme, întâlnindu-ne cu Violeta de dimineață și alăturându-ne unei grupe de copii de școală primară care mergeau într-o excursie către un centru de colectare a deșeurilor. Pe drum am avut ocazia să interacționăm cu învățătoarele și copiii deopotrivă și am aflat cât de multe excursii de acest fel desfășoară, fiind una dintre metodele preferate de învățare ale acestora.
Ajunși la destinație, ne-am bucurat să vedem deschiderea angajaților de acolo la a ne face un tur al spațiului, unde am putut observa peste douăzeci de categorii individuale de selectare a deseurilor, de la diferite tipuri de lemn și hârtie la electrocasnice, baterii, metale și plastic. Întreg centrul era amenajat astfel încât procesul de a veni și a îți arunca deșeurile în locul potrivit era foarte ușor de urmărit: stâlpi înalți cu numele categoriei de selectare erau postați în dreptul fiecărui container, iar la baza acestora se afla și o listă mai detaliată a ce se poate colecta acolo. Fiind un loc ce funcționează pe baza principiului că locuitorii sunt cei care își aduc deșeurile acolo și dedicat în special companiilor mari, dar și celor care desfășoară renovări sau alte activități asemănătoare, intrarea mașinilor acolo se făcea cu ușurință, iar la doar câteva minute după deschiderea centrului, curtea era plină de oameni ce veniseră și parcaseră chiar în dreptul containerelor unde știau că trebuie să arunce ceea ce aduseseră cu ei. Acest lucru arată cât de natural și înrădăcinat în rutina suedezilor este acest proces de colectare separată, precum și cât de simplu și organizat este totul.
În timpul turului, am aflat că această colectare a deșeurilor nu se face doar pe baza materialelor din cauză, ci că scopul acestui centru este de asemenea de a determina ce se va întâmpla apoi cu aceste resturi. Am aflat că viitorul lor poate fi cu ușurință împărțit în trei categorii: reciclare, reutilizare sau convertire în energie. În funcție și de acest lucru, fiecare tip de material este apoi cumpărat de o anumită companie care va facilita aceste procese. Spre exemplu, în cazul textilelor sau electrocasnicelor ce pot fi reparate cu ușurință, acestea vor fi vândute sau donate către organizații ce apoi le redirecționează către oameni cu o situație financiară mai precară. În cazul materialelor ce nu mai pot fi refolosite sau reciclate, acestea vor ajunge să fie transformate în energie, de obicei prin combustie, însă am aflat că orașul Stockholm este în mare parte alimentat cu energie provenită din astfel de surse.
La final, am filmat mai multe materiale pentru documentarul nostru, fiindcă am rămas extrem de impresionați de ceea ce am văzut la acest centru de selectare corectă a deșeurilor.
Următoarea oprire din ziua de azi a fost Universitatea din Stockholm, unde am avut plăcerea să luăm împreună un prânz la un restaurant din cadrul campusului unde studenții erau responsabili de creșterea multora dintre produsele folosite în bucătărie. Am putut de asemenea să explorăm campusul lor și să facem o serie de interviuri cu studenții de acolo, precum și să vizităm Institutul Pedagogic. Ambele s-au dovedit a fi experiențe extrem de valoroase și încărcate cu inspirație, deoarece am descoperit viziunea suedezilor asupra a ceea ce înseamnă educația și cât de valoroase sunt abilitățile de a putea învăța și pe altcineva ceea ce știi, precum și viziunea lor asupra stilului de viață ca student în Stockholm.
Ultima oprire din cea de-a treia noastră zi în Suedia a fost Muzeul ArkDes, un muzeu de arhitectură unde am avut ocazia să explorăm exemple de reconstruire concretă și regândire a infrastructurii acestei țări de-a lungul istoriei sale, dar să și intrăm în contact cu piese mai artistice ce explorau teme variate, de la sustenabilitate la feminitate sau diferite probleme de etică.
Am încheiat ziua cu o reflecție în cadrul căreia a trebuit să asociem această zi cu o culoare și să spunem un lucru învățat azi ce ne-a adus un sentiment de optimism. A fost un exercițiu frumos care ne-a făcut cu atât mai conștienți de privilegiul de a studia aceste lucruri și de a veni în contact cu o cultură atât de diferită de a noastră.