Călătoria noastră spre Belgia a început duminică, când am luat zborul spre Charleroi, animând timpul petrecut în aeroport cu glume, video-uri haioase și altele asemenea. Voia bună am păstrat-o alături și după ce am aterizat, și pe drumul cu busul și apoi trenul.

 Am ajuns în Leuven, prima noastră destinație, seara și imediat am fost întâmpinați de arhitectura incredibilă a orașului, dar și de mici elemente care au legătură directă cu subiectele noastre de cercetare.

 Spre exemplu, chiar în fața hotelului unde suntem cazați, se află un monument ridicat pentru a-i aminti pe acei oameni care cu nu mult timp în urmă, și-au luat viețile. Am citit respectuos numele acestora, dar în același timp ne-am bucurat de prezența unui asemenea loc care încearcă să atragă atenția asupra problemelor mintale. 

 Bineînțeles, cu toții eram prea entuziasmați pentru a ne îndrepta imediat către propriile camere, astfel că am pornit într-o scurtă explorare a orașului. Nu am putut, chiar și după experiențele trecute, să nu ne minunăm la vederea infrastructurii pentru biciclete. Trotuarele sunt foarte largi și totuși bicicliștii nu sunt nevoiți să meargă pe acestea. La marginea șoselei sunt trasate piste largi pentru bicicliști, corespunzătoare cu sensul în care se deplasează mașinile. 

 După o cină copioasă, am încheiat ziua cu un cerc de comunitate ușor diferit de celelalte. Am avut un meet, fiecare participând din camera sa, căci jumătate dintre noi eram deja sub cuverturi, în pijamale. Ultimele sunete ale nopții au fost tot râsetele noastre, precum și instrucțiunile pentru ziua următoare.

 Prima noastră zi „oficială” în Belgia, a început devreme cu un mic dejun și cu o plimbare către parcarea de unde am închiriat 21 de biciclete. Acestea, alături de două dintre elevele sale, aveau să ne ducă la prima noastră destinație, Școala De Met din Leuven. 

 Am străbătut orașul profitând de infrastructura sa, ce include: piste bine delimitate și continue (fără stâlpi în mijlocul acestora), drumuri fără gropi în ele și semne la începutul anumitor străduțe care indică clar că mașinile nu au voie să îi depășească pe cicliști, ci trebuie să rămână în spatele acestora. Nu am întâmpinat absolut niciun fel de dificultăți mergând cu bicicletele șoferii sunt civilizați, iar noi am semnalizat mereu pe drum, întocmai ca restul bicicliștilor. 

 La un moment dat, am ajuns în zona suburbiilor și mai apoi, în apropierea unor câmpuri și a unei păduri, deși pista a continuat și acolo. La poalele acesteia se adunase o mulțime de elevi veniți de asemenea pe biciclete, alături de care ne-am lăsat și pe ale noastre. Am fost întâmpinați de un grup de elevi care ne-au împărțit pe mai multe grupe, pentru a ajunge să vizităm ambele clădiri ale școlii lor. 

 În prima parte a zilei, am stat alături de ei, am participat la câteva cursuri, ore de sport, prezentări și tururi ale școlii. Am realizat destul de repede că școala lor seamănă foarte mult cu a noastră, având ca principii de bază responsabilitatea și independența fiecărui elev, focusându-se spre a-i ajuta pe aceștia să ajungă ceea ce își propun. Nu au un sistem de notare tradițional, dar elevii primesc mult feedback de la profesori și colegi atunci când îndeplinesc o „provocare”. Acestea sunt proiecte pe care fiecare elev trebuie să le facă și pe baza cărora profesorul le urmărește, de fapt progresul de-a lungul anului. De asemenea, și ei au coach, întâlniri între aceștia și părinți și cercuri de comunitate, deși în cazul lor toate acestea au loc mai des decât la școala noastră.

 Cu toate acestea, partea cea mai interesantă și interactivă a zilei a fost cea în care am avut ocazia să vorbim cu elevii De Met unu-la-unu și să aflăm mai mult despre subiectele pe care le studiem, mai ales starea de bine a elevilor. Ei ne-au explicat că în Belgia acest subiect este tot mai mult discutat și că există organizații care oferă consiliere profesională în mod gratuit. De asemenea, aceasta se poate desfășura în mod anonim și fără consimțământul părinților, dacă elevul dorește asta, lucru care adaugă acelei stări de siguranță pe care oamenii o caută de obicei în astfel de situații. Mai mult, când i-am întrebat de un alt subiect de cercetare, infrastructura pentru tineri, au părut extrem de entuziasmați, iar asta pentru că sunt foarte mulțumiți de ceea ce au. Ne-au povestit de târguri, parcuri frumos amenajate (pe care le-am văzut și noi), magazine diverse și chiar locuri unde se desfășoară activități gândite special pentru tineri, precum ateliere de artă și altele asemănătoare.

 În continuare, a fost rândul nostru să le povestim despre școala Babel, orașul nostru și sistemul tradițional de învățământ de la noi din țară. Câțiva dintre colegii noștri, care au pregătit o prezentare pe aceste subiecte, au vorbit și au răspuns la întrebările ce au mai apărut. A fost fascinant pentru toți să vedem această comparație între locuri atât de îndepărtate.

 Ultima noastră activitate la De Met din ziua aceasta a avut loc în cercurile lor de comunitate, care au loc în fiecare zi înainte de plecarea acasă. Aici am văzut că nu se discută doar parcursul din acea zi, ci și lucruri relevante, precum alegerile, în contextul în care belgienii au ieșit și ei la vot ieri, pe 9 iunie. Elevii, dintre care unii au votat și ei la 16 ani, au discutat despre ce înseamnă extremele stângă și dreaptă, dar și despre popularitatea lor în lume. 

 În final, am ajuns din nou pe biciclete pe care apoi, o dată ajunși la cazare, le-am parcat într-una din imensele parcări subterane de biciclete din Leuven. Pentru restul zilei, am avut timp liber și am încheiat cu cercul de comunitate.

 În cadrul acestuia, am răspuns fiecare la mai multe întrebări și am avut un dialog deschis despre ceea ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut, poate să descriem un moment care ne-a atins în mod special sau să ne gândim chiar la ce am putea încerca să implementăm acasă. Au fost aduse păreri și idei diverse, iar la final am constatat că încă din prima zi am reușit să acumulăm foarte multă informație.